Istoric
Cel care avea să devină, mai târziu, figura centrală a religiei budiste, s-a născut acum 2500 de ani, într-o zonă aflată pe teritoriul Nepalului de azi. Fiu de rege, numele său era Siddhartta Gotama şi fusese destinat unei vieţi lipsite de orice griji materiale. Cu toate acestea, el a înţeles foarte repede că ciclul vieţii era acelaşi pentru toţi oamenii, indiferent de condiţia lor socială – naştere, boală, bătrâneţe, moarte şi că în spatele tuturor problemelor cu care se confruntau oamenii se afla o cauză unică – suferinţa.
La vârsta de 29 de ani, a părăsit palatul regal, soţia şi copilul abia născut, abandonând definitiv viaţa de plăceri şi privilegii. A studiat tot ce însemna spiritualitate, cu cei mai buni învăţători ai timpului, devenind, printre altele, un maestru al tehnicii de meditaţie Samatha (concentrare pe obiecte sau fenomene exterioare corpului). Ulterior, a practicat ascetismul, sub forma auto-mortificării, ajungând foarte aproape de pragul trecerii dincolo. Toate acestea l-au ajutat să înţeleagă că extremele nu puteau aduce soluţii bune şi că adevărul se afla pe ceea ce s-a numit, de atunci, Calea de mijloc.
La vârsta de 35 de ani, şi-a părăsit profesorii şi tovarăşii, pentru a se retrage în meditaţie şi a-şi găsi propriul drum. S-a aşezat la umbra faimosului copac al înţelepciunii, decis să nu se mai ridice de acolo până nu găsea soluţia problemelor fundamentale – conflictul mintal şi suferinţa. Când, în sfârşit, a părăsit acel copac, atinsese stadiul ultim al evoluţiei, Iluminarea, devenind un Eliberat.
Timp de aproape jumătate de secol a transmis tuturor celor din jurul său adevărurile pe care le realizase, Dhamma, avertizând că este doar o cale şi că fiecare om era un călător pe cale şi trebuia să o străbată singur, lucrând singur pentru a ajunge la capăt. Uitaţi-vă în voi, în fiinţa voastre, căci toţi aveţi în interior ce vă trebuie pentru a fi un Buddha, a spus el.
Budismul, la ora actuală, cuprinde două grupări majore, Theravada (Şcoala celor vechi) şi Mahayana (Marele “vehicul”). Ambele au dezvoltat forme de meditaţie, bazate pe învăţăturile lui Buddha, folosite ca auxiliare ale practicii spirituale. Vipassana este meditaţia centrală în budismul Theravada, iar a doua grupare, printre altele, a dat naştere meditaţiei Zen.
Principii
La baza învăţăturilor lui Buddha se află cele Patru adevăruri nobile privind conceptul de Dukkha (suferinţă, impermanenţă, angoasă, frustrare, decepţie …). Acestea sunt:
1. Există Dukkha
2. Dukkha se produce din cauza tanha (invidie, deziluzie, aviditate, ataşament)
3. Dukkha încetează odată cu eliminarea tanha
4. Calea de mijloc (Nobila cale a celor opt adevăruri) duce la eliminarea tanha şi, prin urmare, la încetarea dukkha
Calea de mijloc duce la atingerea stării de Nirvana. Cele opt aspecte ale sale sunt: înţelegerea corectă; gândirea corectă; vorbirea corectă; acţiunea corectă; activitatea corectă; efortul corect; plina conştiinţă corectă; concentrarea corectă. Prin aplicarea acestor aspecte în practică se produce şi dezvoltarea Moralităţii, Concentrării şi Înţelepciunii.
Realizarea deplină a Înţelepciunii se poate atinge doar prin înţelegerea celor trei aspecte ale existenţei: impermanenţa (nimic nu este etern), suferinţa (ataşament faţă de lucrurile impermanente), “non eul” (egoul)
Cele patru stări de conştiinţă pe care Buddha le-a recomandat să fie cultivate sunt: metta (iubire şi bunătate), karuna (compasiune), mudita (bucurie compasivă), upekkha (serenitate).
Toate fiinţele se supun legilor Karmei şi Reîncarnării
Cele mai importante învăţături ale lui Buddha referitoare la meditaţie sunt cuprinse în discursul Cele patru fundamente ale conştiinţei depline:
- contemplarea corpului – respiraţia, posturile corporale, activităţile fizice …
- contemplarea sentimentelor – agreabile, dezagreabile, neutre …
- contemplarea spiritului – stările de spirit, inclusiv dorinţa, ura, deziluzia …
- contemplarea obiectelor mentale - subiectele etice şi intelectuale privitoare la progresul spiritual …
Practica
Etapele esenţiale ale practicii Vipassana, conform învăţăturilor predate la şcolile de meditaţie din cadrul templelor budiste birmaneze sunt:
- observaţia mentală – observarea atentă şi riguroasă a tot ceea ce se întâmplă în momentul prezent, în jurul nostru şi în interiorul nostru
- meditaţia statică – realizată din poziţia şezând; atenţia se concentrează, timp de o oră, pe mişcările de ridicare / coborâre ale abdomenului, din timpul procesului de respiraţie; duce la conştientizarea elementului “vânt”, ajutând la distrugerea falsei idei de “eu”
- meditaţia dinamică – mersul lent şi conştientizarea fiecărui detaliu al mişcărilor de deplasare a piciorului; timp de o oră se merge, în linie dreaptă, atenţia fiind concentrată de conştientizarea tuturor etapelor care alcătuiesc deplasarea picioarelor – rulare talpă, ridicare, înaintare, coborâre talpă, atingere sol, aşezare talpă pe sol …
- conştientizarea activităţilor zilnice – efectuarea oricărei activităţi într-o manieră lentă şi pe deplin conştientă; păstrarea tăcerii pe parcursul perioadei de meditaţie
- răbdare şi durere – durerea este un aliat al practicantului şi nu un inamic; ajută la sporirea concentrării şi conştientizării; cu răbdare, poate fi înţeleasă şi asimilată, trecându-se dincolo de ea
- notarea stărilor mentale – recunoaşterea şi notarea, plin aplicarea unor “etichete”, a tuturor stărilor mentale şi emoţionale; identificarea gândurilor “călătoare”
Pe parcursul stagiului de practică Vipassana, participanţii trebuie să respecte cele opt precepte etice:
- nu omorâm nici-o fiinţă vie
- nu luăm ceea ce nu ne-a fost dat
- ne abţinem de la activităţi sexuale
- nu vorbim urât
- nu folosim substanţe intoxicate (alcool, droguri etc.)
- nu mâncăm la un timp nepotrivit (de la prânz până a doua zi dimineaţa)
- ne abţinem de la dans, muzică, cântat, cosmetice, bijuterii etc.
- nu folosim scaune şi paturi înalte sau/şi luxoase
Efecte
Acest sistem de meditaţie a fost dăruit de către Buddha pentru toate fiinţele umane care doresc să ajungă la capătul călătoriei spirituale. Meditaţia Vipassana,practicată cu perseverenţă, duce la Nirvana.
Drumul, în sine, este minunat şi plin de realizări deosebite – calmare exemplară a minţii şi colaborare necondiţionată din partea ei, relaxare totală a corpului fizic, interiorizare profundă şi cunoaştere totală a fiinţei în intimitatea ei, trezirea capacităţilor deosebite (fizice şi mentale) din starea lor de adormire …