Istoric
Zhineng Qigong este o sinteză modernă a tradiției milenare chineze în domeniul qigongului. Creatorul acestei forme, Pang Ming, s-a născut în septembrie 1940, Digxing, provincia Hebei. Încă din anii adolescenței, maestrul Pang a fost influențat și preocupat de practicile medicinii tradiționale chineze (mai ales acupunctura), precum și de qigong și artele marțiale. În 1958 el a absolvit Colegiul medical din Beijing și a practicat, pentru câțiva ani, medicina occidentală. Între 1958 – 1962, maestrul Pang a studiat medicina tradițională chineză în Beijing. În acești ani, el a început să fie foarte interesat și de qigong, adâncindu-se în studiul formelor și teoriilor ce stăteau la baza diferitelor stiluri. La început a studiat Budismul și Qigong-ul budist, continuând cu artele marțiale tradiționale. După 1970 a continuat cu învățăturile marilor maeștri daoiști și cu stilul daoist de qigong. În 1979, acumulând destulă cunoaștere și experiență practică, maestrul pune bazele primei organizații publice de qigong, Societatea de cercetare în domeniul qigongului din Beijing.
După aproximativ 12 ani de cercetări și practică, în 1982, maestrul Pang face public noul său sistem, Zhineng Qigong. Începând din acel moment, el s-a dedicat aproape exclusiv difuzării noului sistem în cât mai multe zone ale Chinei. În 1989 înființează și primul colegiu pentru studierea qigongului, în provincia Hebei. Un an mai târziu, centrul se mută la Huaxia, unde, în paralel, se dezvoltă și un spital în stil tradițional, adică fără nici un fel de medicamente alopate. Din diferite surse rezultă că la centrul respectiv, de-a lungul anilor, au fost tratate peste 300.000 persoane, cu o rată a vindecării impresionantă, de peste 90%. În 1997, noul sistem de qigong primește și recunoașterea oficială, din partea organelor guvernamentale, fiind unul din primele evaluate și recunoscute la nivel oficial.
Din păcate, după 2001, ca urmare a unor decizii de stat, maestrul Pang a fost silit să se retragă din viața publică iar centrele deschise de către el au fost desființate. Cu toate acestea, Zhineng Qigong nu și-a încetat existența, dimpotrivă a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, ajungând, astăzi, să fie cel mai practicat sistem de qigong din China. În mod firesc, dezvoltarea s-a produs și peste granițe, discipolii direcți ai maestrului ajungând să predea în nenumărate alte țări. Centre puternice sunt organizate, la ora actuală, în SUA, Australia, Canada, Malaysia, Olanda, Germania.
Forme
Practica efectivă a Zhineng Qigongului include forme dinamice, statice și spontane. Ele asistă practicantul în lucrul cu qi-ul extern (focalizare pe interacțiunea qi – minte în afara corpului), qi-ul intern (focalizare pe interacțiunea qi – minte în interiorul corpului), qi-ul de mijloc (focalizare pe interacțiunea qi – minte în mijlocul corpului).
Formele dinamice cuprind șase seturi de exerciții, dar numai primele trei au fost făcute publice până la momentul retragerii maestrului Pang. Primul set, cunoscut sub numele Peng Qi Guan Ding Fa (metoda ridicării qi-ului în sus) se concentrează pe schimbul de qi cu exteriorul, ce are lor la nivelul pielii și al țesuturilor membranoase. Exercițiile au ca scop amplificarea acestui schimb. În timpul practicii, prin intermediul mișcărilor efectuate, qi-ul din interiorul corpului este eliberat spre exterior și interacționează cu qi-ul primordial al naturii, iar qi-ul exterior este atras în interiorul corpului. Astfel, cantitatea și calitatea qi-ului în interiorul corpului se îmbunătățesc considerabil, producând efecte benefice pentru ființă.
Al doilea set, Xing Shen Zhuang (forma corp-minte) se focalizează pe qi-ul din interiorul corpului. Exercițiile sunt efectuate având corpul și mintea unite și au ca scop îmbunătățirea qi-ului din interiorul corpului. În practică, qi-ul va pătrunde prin straturile pielii, carne, ligamente, vase de sânge și oase. Corpul va deveni mult mai flexibil la nivelul încheieturilor, ligamentelor, tendoanelor. Exercițiile au nivel de dificultate puțin mai ridicat, fiind necesară o bună concentrare și motivare din partea practicantului.
Al treilea set, Wu Yuan Zhuang ( metoda cinci-unu) are ca obiect de lucru qi-ul organelor interne: inimă, ficat și splină, pancreas, plămâni, rinichi. În medicina tradițională chineză, cele cinci organe sunt asociate cu emoțiile manifestate de o persoană: inima = bucurie, ficatul și splina = mânie, pancreasul = îngrijorare, plămânii = tristețe, rinichii = frică. De asemenea, ele sunt corelate și cu activitățile mentale umane: inima = conștiință, ficatul și splina = sufletul eteric, plămânii = sufletul corporal, pancreasul = creativitatea, rinichii = voința. Exercițiile acestui set interconectează qi-ul organelor interne și activitățile mentale. Prin practică consecventă se ajunge și la controlarea mușchilor involuntari ai corpului, putându-se regla bătăile inimii, presiunea sanguină sau tranzitul intestinal.
Celelalte trei seturi, rămase, deocamdată, necunoscute publicului larg sunt Zhong Mai Hunyuan (Hunyuan-ul canalului de mijloc), Zhong Xian Hunyuan (Hunyuan-ul liniei de mijloc) și Fan Ben Gui Yuan (Unirea cu universul). Canalul de mijloc este un canal creat între punctul din vârful capului numit baihui și punctul din zona perineului numit huiyin. El se formează numai după o practică de lungă durată și facilitează dezvoltarea rapidă a capacităților paranormale /extrasenzoriale ale unei persoane. Linia de mijloc are traseul prin centrul canalului de mijloc și prin practicarea exercițiilor specifice se produce o asimilare a qi-ului corporal pe respectiva linie. Odată îndeplinit acest deziderat, practicantul este foarte aproape de a se uni/de a fi una cu universul, scopul final al ultimului set și al întregii practici.
La cele șase seturi, adițional, este inclus și exercițiul San Xin Bing Zhan Zhuang (Trei centre se unesc). Este folosit ca punte de legătură, de trecere de la un set la altul, pentru primele trei dintre ele. Prin intermediul ei se realizează tranziția de la Hunyuan-ul extern la cel intern (între setul 1 și 2), precum și de la Hunyuan-ul intern la cel de mijloc (între setul 2 și 3).
În completare la formele dinamice le avem și pe cele statice și spontane, puțin practicate la ora actuală. Ca formă statică principală menționăm meditația, cu niște cerințe foarte riguroase și, se pare, greu de îndeplinit. La capitolul spontan vorbim de așa numitele mișcări spontane, qigon-ul spontan, cu o destul de lungă tradiție în China. În general se începe cu mișcări lente care evoluează, treptat, spre forme violente, ca apoi să revină la un calm absolut. Practicarea corectă a acestei forme necesită un nivel mental foarte dezvoltat și capabil să țină sub control și să dirijeze qi-ul la momentele de apogeu, altfel putându-se produce accidente grave, de ordin fizic și nu numai.
Caracteristici
Zhineng este unul din nenumăratele stiluri apărute în China (după anumite aprecieri se pare că sunt peste 100.000), dar are avantajul unei impresionante fundamentări teoretice și practice. Nucleul sistemului este conceptul de Hunyuan Qi, format prin unificarea materiei fizice, a qi-ului (energiei) și a informației. Astfel, caracteristica fundamentală a unui obiect este o stare specială, care nu cunoaște formă fizică. În univers sunt diferite tipuri de Hunyuan Qi. Zhineng Qigong lucrează cu Qi-ul uman și cel primordial, al naturii. Acesta din urmă stă la baza formării întregului univers, din el apărând toate celelalte elemente și forme de organizare a materiei. Qi-ul uman este suportul vieții în forma pe care o cunoaștem noi. El este compus dintr-o parte înnăscută, provenită de la părinți, în momentul concepției și o parte dobândită, asimilată din exterior, după naștere (respirație, alimente etc.). Acest Qi are o caracteristică importantă, el acționează conform intenției conștiente a minții, când mintea se mișcă, qi-ul urmează comanda.
O caracteristică foarte importantă a Zhineng Qigong este absența folosirii unor activități conștiente speciale. Astfel, unele sisteme qigong utilizează elemente speciale, cum ar fi ”șederea” in Dantian(Tantien), circularea/deplasarea de-a lungul meridianelor sau vizualizarea unor informații specifice în interiorul ori exteriorul corpului. Una din cerințele fundamentale era intrarea în așa numita stare de ”vid” mental, obținută prin absența oricărui gând din minte sau prin concentrarea /focalizarea asupra unei singure activități. Aceasta din urmă este întâlnită și în practicile budiste, unde se urmărește integrarea într-o singură unitate a activității mentale și a celei fizice. În Zhineng, activitățile de conștientizare sunt bazate pe legile naturii și, implicit, pe cele ale corpului uman. Zhinengul consideră că atunci când nu avem nici o intenție specială, activitățile vieții noastre pot să se integreze natural cu conștiința. De exemplu, la primul set de mișcări, atunci când vom împinge mâinile spre afară, mintea va urma și ea mâinile spre afară; când vom retrage mâinile, mintea se va retrage și ea. Același lucru se întâmplă și la ridicarea mâinilor în sus sau coborârea lor – conștiința/mintea vor urma mișcarea fizică, determinând, prin integrarea minții și a mișcărilor fizice, și o integrare cu Hunyuan Qi. O asemenea integrare poate fi urmărită și în orice activități de rutină din timpul zilei. De exemplu, atunci când întindem mâna să luăm ceva, trebuie să fim atenți la mână și acțiunea propriu zisă de întindere și nu la obiectul pe care urmează să-l apucăm.
”Nu forța, urmează curgerea naturală” – acesta ar putea fi considerat dictonul de bază al Zhinengului în lucrul cu energia, cu qi-ul. Dacă alte stiluri vor încerca să ghideze, să dirijeze qi-ul pe căi specifice, Zhinengul va încerca doar să-l atragă, în interiorul sau în afara corpului, lăsându-l să-și urmeze propria cale, pe care, dealtfel, o cunoaște mai bine decât rațiunea noastră. O primă metodă, folosită la setul inițial de exerciții, este atragerea qi-ului cu mintea. Ea este folosită pentru mobilizarea qi-ului corporal sau pe a celui exterior și nu qi-ul meridianelor. Exercițiile se focalizează pe unirea minții cu qi-ul și atragerea qi-ului cu mintea.
O altă metodă, folosită la setul al doilea, este atragerea qi-ului prin mișcări sau poziții specifice. Mintea neavând posibilitatea să atragă qi-ul prin meridiane, sunt folosite mișcări sau poziții adecvate care vor determina fluxul de qi să urmeze mișcarea respectivă. De exemplu, o anumită mișcare a degetelor de la mâini va stimula fluxul de qi în degete și va mobiliza qi-ul din meridiane. De asemenea, în zona respectivă va apărea o senzație de căldură și plinătate care va atrage atenția minții, astfel determinându-se și o deplasare a qi-ului.
Pentru al treilea set de exerciții este folosită metoda de atragere a qi-ului prin sunet, pronunțându-se anumite silabe. Procedeul este asemănător pronunțării unor mantre, incantații sau cântărilor. În plus, această metodă ajută și la o foarte bună focalizare a practicantului.
Efecte
Zhineng Qigong oferă instrumentele necesare pentru mobilizarea și absorbirea Qi-ului naturii în corp și transformarea sa ulterioară în Qi uman. Rezultatul practic, în momentul umplerii ”rezervorului” corporal cu Qi, este faptul că ființa noastră se va dezvolta armonios, sănătatea va fi întărită și capacitățile latente ale spiritului se vor manifesta pe deplin. Dat fiind că lucrăm cu o energie ce se află la baza întregului univers, energie din care și corpul nostru este alcătuită, nu este necesară, în cazul unor probleme de sănătate, diagnosticarea precisă a stării respective. Qi-ul va acționa singur, în zona și la momentul potrivit, reîntregind starea inițială, de armonie a corpului, prin reglarea echilibrului yin/yang, deblocarea meridianelor energetice etc.
În cadrul Zhineng Qigong au fost dezvoltate și tehnici de vindecare, folosite pentru a ajuta practicanții sau orice altă persoană aflată în suferință. Ele sunt variate și cu grad foarte mare de eficiență. Vom aminti, pe scurt, efectele deosebit de puternice ale câmpului colectiv de qi sau emiterea de qi către persoana cu probleme, de la instructor sau de la un grup de practicanți, care se focalizează pe respectiva persoană. În perioada de dezvoltare oficială a sistemului, în China, au fost efectuate cercetări științifice privind efectele Zhineng nu numai asupra ființei umane dar și în agricultură (creșterea plantelor), industrie (duritatea cimentului, de exemplu), educație (școli) sau societate.
În primul rând, Zhinengul întărește semnificativ starea generală de sănătate a practicantului cu efecte semnificative asupra sistemului nervos, circulației sanguine, sistemului respirator sau digestiv. De asemenea, practica regulată ajută la prelungirea duratei de viață și la prevenirea eficientă a apariției unor boli. Activitatea cerebrală este, și ea, puternic stimulată, îmbunătățindu-se capacitatea de a gândi, memoria, imaginația. Însă, cel mai important efect este cel de dezvoltare a capacităților latente ale ființei umane, așa numitele capacități extrasenzoriale.